„Dresajul bun se face prin joacă” - Hediger
  Dresaj prin joacă
       
Nume
  Home          
  Mail
  Hartă           antispam
  Contact           Cod: 
  www.dresajprinjoaca.ro        
  Dresaj Vreau câine! Psihologie canină Informaţii diverse        Media

        Știri         Forum
 
dresaj prin joaca
  Meniu

Home

Hartă

Dresaj

Vreau câine!

Psihologie canină

Informaţii diverse

Media

Știri

Contact

Forum


Teama de suprafeţe alunecoase
Articol scris de hemu-ha


Suprafeţele în discuţie în cele ce urmează sunt: gresia, parchetul laminat, linoleumul, plăcile de ceramică, gheaţa, etc.

Nicio suprafaţă dură nu e ideală pentru un câine, chiar dacă nu e alunecoasă. Ghearele reduc simţitor zona pe care stă câinele pe o astfel de suprafaţă dură, întrucât ating suprafaţa înainte de restul tălpii şi o împiedică pe aceasta din urmă să obţină stabilitate. Cele alunecoase prezintă un risc suplimentar, câinele poate chiar să alunece, deoarece are tracţiune redusă.

Câinii care se sperie de aceste suprafeţe înţepenesc pe ele sau se mişcă lent şi precaut.


         I. Motive pentru teama de suprafeţe alunecoase
I.1. Una dintre problemele asociate cu frica de suprafeţele alunecoase este frica de a cădea. Câinele simte că suprafaţa nu îi oferă stabilitate şi tracţiune bune şi lipsa menţinerii echilibrului îl face să se simtă neliniştit.
I.2. Câinii nu realizează la fel de uşor ca noi că o altă cameră are un alt tip de suprafaţă, nu se pregătesc pentru asta, iar surpriza neplăcută provocată de dezechilibru îi poate face să le fie teamă data viitoare.
I.3. Un alt mod în care câinele poate ajunge să se teamă de anumite suprafeţe este să sară de pe acestea pe pat, canapea, fotoliu, etc. şi înapoi jos şi să-şi piardă în acele momente echilibrul, sau chiar să se lovească. Şocul poate fi suficient de puternic şi poate produce o impresie de durată.
I.4. Puii care ezită când se găsesc pe o suprafaţă alunecoasă pentru prima oară şi sunt forţaţi să păşească pe ea o pot evita în viitor.
I.5. Câinii care nu au avut contact cu acest tip de suprafaţă cât erau mici pot rămâne marcaţi după prima experienţă.
I.6. Dacă singurele dăţi când căţelul merge pe un anumit tip de suprafaţă au loc la vizitele la medicul veterinar (sau în alt loc neplăcut, de exemplu dacă îl ţineţi pe o masă pentru a-l pregăti de expoziţii), câinele poate începe să evite acea suprafaţă şi alte locuri, prin asocierea cu mersul la cabinet.
I.7. Unii câini se tem de anumite suprafeţe de pe treptele unei scări (linoleum, de exemplu). Deşi ar trebui început întâi cu rezolvarea fricii de suprafaţă, trebuie lucrat şi la frica de scări apoi. Pentru asta, citiţi articolul Câinele pe scări.


         II. Prevenire
În general: Tăiaţi unghiile câinelui cât de scurt şi des puteţi şi tăiaţi părul dintre degete, va ajuta la tracţiune.
Pentru pui: Se pare că există o legătură între mersul pe suprafeţe alunecoase şi apariţia displaziei, motiv pentru care mulţi medici veterinari recomandă ca mai ales puii ce vor ajunge grei să evite aceste suprafeţe (inclusiv mersul pe scări). Deşi trebuie ţinut cont de aceste aspecte, asta nu înseamnă să izolaţi căţelul de orice luceşte, ba chiar poate fi mai rău dacă o faceţi.
Căţelul (mai ales cât e mic) are nevoie să se familiarizeze cu cât mai multe tipuri de suprafeţe (inclusiv cele alunecoase), să înveţe că trebuie să fie mai atent cu acestea. Altfel,  dacă e deja mare când intră prima oară contact cu o astfel de suprafaţă, creşte riscul să se accidenteze sau să rămână cu traume psihice.
Ce ar fi bine să faceţi e să obişnuiţi căţelul cu aceste suprafeţe cât e mic, dar doar atât cât să se obişnuiască cu ele, să meargă pe ele de doar câteva ori, până când arată că nu se teme şi că ştie că trebuie să fie mai atent.
Pentru câinii bătrâni: Nu ar trebui ţinuţi pe aceste suprafeţe, efortul de a se ţine în echilibru poate fi prea mare şi dureros (dacă au dureri de articulaţii) pentru ei. Plasaţi mochete şi covoare prin casă, în zonele frecventate des de câine.


         III. Program
III.1. Programul e destinat câinilor care au frică de suprafeţele alunecoase, dar poate fi folosit şi pentru pui, pentru obişnuire.
III.2. Dacă ţineţi câinele în casă şi aveţi astfel de zone, puneţi câte un covor sau mochetă în dreptul fotoliilor, canapelei, patului, etc., în orice zone în care puiul ar putea sări, ca să aibă suprafaţă stabilă atât când se aruncă în sus, cât şi când coboară.
Dacă vreţi să dezobişnuiţi câinele să mai sară în aceste locuri, trebuie să lucraţi la asta, nu e deloc o metodă bună să speraţi că puiul va aluneca şi va renunţa să mai sară, pentru că se poate răni. Prin urmare, puneţi ceva acolo, chiar dacă nu vreţi ca el să sară şi trataţi problema săritului separat.
III.3. Aduceţi o mochetă (mă voi referi la mochetă de acum, dar poate fi şi covor) şi plasaţi-o prin casă, în diverse locuri, mai puţin în camera în care aveţi suprafaţa alunecoasă şi unde veţi lucra cu căţelul (vezi mai jos).
III.4. Plimbaţi căţelul prin casă pe mochetă, ca să se obişnuiască cu aceasta. Puneţi-l să execute comenzi pe mochetă („şezi”, „culcat”, etc.).
III.5. După ce căţelul arată că nu are probleme să meargă pe mochetă, întindeţi mocheta dintr-o cameră în care aţi lucrat deja spre camera în care aveţi suprafaţa-problemă. Reluaţi plimbările pe această porţiune a mochetei, dar intraţi doar câţiva centimetri în camera-problemă la început.
III.6. Încurajaţi puiul să avanseze la fiecare „şedinţă” câte puţin înspre cameră, pe mochetă. Nu vă grăbiţi, orice pas e un progres înainte. Dacă se poate, reluaţi comenzile şi aici, dar doar dacă puiul pare în largul lui. Nu-l forţaţi să le execute dacă pare speriat, ci faceţi un pas înapoi data viitoare, înseamnă că aţi încercat prea mult acum.
III.7. Dacă aveţi probleme să-l motivaţi să avanseze, puneţi-i lesa şi încercaţi aşa, dar fără să-l trageţi, doar să-l ghidaţi. Nu certaţi câinele dacă nu vrea să avanseze, opriţi-vă şi trataţi problema cu calm, se va calma şi el. Urmaţi pasul 6, scopul nu e să ajungeţi departe, ci să obţineţi o atitudine bună a câinelui.
III.8. Puteţi lega mai multe activităţi plăcute de aceasta, puteţi lua căţelul la o plimbare pe mochetă înainte de masă, înainte de ieşirile afară, înainte de a primi jucării, etc., ca să vadă că poate duce la ceva bun.
III.9. După ce câinele nu mai dă semne de nelinişte, puteţi retrage încet mocheta din cameră şi puteţi începe să-l plimbaţi şi recompensaţi pe suprafaţa-problemă, progresând însă şi aici câte puţin.


Articole legate de subiect:
Câinele pe scări
Condiționarea clasică
Condiționarea operantă
Principii de bază în dresaj

 
Home - Dresaj - Vreau câine! - Psihologie canină - Informaţii diverse - Media - Știri - Guestbook - Contact - Forum
by Lizzart