„Dresajul bun se face prin joacă” - Hediger
  Dresaj prin joacă
       
Nume
  Home          
  Mail
  Hartă           antispam
  Contact           Cod: 
  www.dresajprinjoaca.ro        
  Dresaj Vreau câine! Psihologie canină Informaţii diverse        Media

        Știri         Forum
 
dresaj prin joaca
  Meniu

Home

Hartă

Dresaj

Vreau câine!

Psihologie canină

Informaţii diverse

Media

Știri

Contact

Forum

Coprofagia, înghiţirea de excremente
Articol scris de hemu-ha


Coprofagia este obiceiul de a ingera materii fecale (nu apare doar la câini). La unele animale, coprofagia e un proces normal de hrănire. Spre exemplu, şobolanii nu pot folosi din prima toate substanţele nutritive din ceea ce înghit, aşa că îşi înghit materiile fecale pentru a folosi cât mai mult dintre ele. Flora intestinală pare, de asemenea, că beneficiază de acest fapt. Lupii uneori mănâncă excremente când nu le ajunge mâncarea.
Câinii de orice vârstă pot face asta, dar puii sunt de departe majoritari, în special cei între 4 şi 9 luni, cu cei mai mulţi renunţând la obicei cu vârsta.
Vom discuta despre două situaţii relativ diferite, cea în care câinele îşi mănâncă propriile excremente şi cea în care mănâncă excrementele altor animale.
Deşi existe mai multe metode de a combate această problemă cu succes, nu există una singură care să dea roade cu toţi câinii, cu toate că, aşa cum am precizat, cei mai mulţi renunţă la comportament odată cu maturizarea.


Riscuri asociate cu coprofagia
Dacă îşi mănâncă propriile fecale, riscurile de îmbolnăvire sunt reduse, dar dacă mănâncă excrementele altor animale, câinele se poate infesta cu paraziţi sau chiar îmbolnăvi de boli grave (parvoviroză). În plus, după cum puteţi citi mai jos, coprofagia poate să apară ca urmare a unor boli.

Un alt risc la care căţelul e supus este să fie abandonat. Mulţi oameni consideră obiceiul ca fiind de netolerat şi alungă câinele din casă. Nu ar trebui să judecăm câinele după propriile noastre reguli şi sisteme morale, ci după ale lui, iar ingerarea de excremente nu doar că este acceptabil pentru acesta, în cazul femelei cu pui este o adaptare necesară supravieţuirii (vezi mai jos), sau poate fi cauzată de o boală, sau poate ascunde probleme de comportament.


Motive
În speranţa că, ştiind motivele pentru care câinii consumă materii fecale, vom fi mai toleranţi şi vom încerca să rezolvăm problema, nu să alungăm căţelul, am notat mai jos câteva motive care pot determina apariţia coprofagiei. Trebuie spus că unele dintre motive nu se aplică tuturor câinilor, de exemplu punctul 9.
1. Instinct matern
Poate singura situaţie în care câinele chiar are motiv întemeiat să consume materie fecală este cea în care femela are pui. Pentru a-i ţine pe aceştia ascunşi de prădători şi, prin urmare, pentru a le masca mirosul, lupoaica (şi, prin urmare, căţelele noastre) ingerează excrementele lor şi păstrează cuibul curat. În cazul în care instinctul este foarte puternic, femela poate începe să înghită fecale chiar înainte de a naşte puii sau chiar când intră în călduri.
Mai mult, este posibil ca, având o mamă grijulie, puii să înceapă şi ei să ingereze fecale.
2. Probleme medicale
Pot exista motive medicale pentru ingerarea de excremente (ca infestarea cu paraziţi sau insuficienţă pancreatică), vorbiţi cu medicul veterinar. Deşi motivul acesta e relativ rar întâlnit, l-am situat pe locul 2 pentru că de aici trebuie început, cu un control medical amănunţit.
3. Dietă incompletă
Fecalele conţin şi hrană nedigerată sau parţial digerată, iar câinele care nu primeşte o masă suficient de bună, poate fi atras de acestea. Nu contează dacă daţi deja câinelui mâncare de calitate, e posibil ca acesta să nu asimileze suficient de bine.
Lipsa vitaminelor B e una citată des în astfel de cazuri, ca şi lipsa altor complexe de vitamine. Cu toate acestea, există câini cu deficienţe care nu sunt coprofagi.
4. Curiozitate
Cauza principală pentru care puii mănâncă excremente prima oară este curiozitatea. Evident, cauza există doar prima oară, motivele pentru care o face din nou sunt altele.
5. Atrage atenţia
În cazul câinilor care persistă în acest comportament, motivul poate fi atragerea atenţiei stăpânilor. Câinele a învăţat că, dacă mănâncă fecale, veniţi la el, fugiţi după el, îl certaţi, etc., cu alte cuvinte, îi acordaţi atenţie, chiar dacă e doar ceartă, iar el vrea această atenţie.
6. Plictiseală
Câinii se pot plictisi repede dacă nu le dăm atenţie (vezi şi punctul 7) şi pot începe să-şi ocupe singuri timpul cu diverse activităţi, printre care şi ingerarea de excremente. Împreună cu atragerea atenţiei stăpânilor, comportamentul poate deveni obişnuinţă.
7. Stres - închis sau certat
Câinii ţinuţi mult timp închişi în padoc, beci, etc. pot începe să-şi mănânce excrementele din cauza stresului, în legătură şi cu motivele 5, 6 şi 8. Câinii crescuţi alături de oameni, în casă, au o rată mai mică de apariţie a coprofagiei.
Similar, câinii certaţi că au făcut în casă uneori încep să-şi înghită excrementele.
8. Igienă necorespunzătoare
Dacă materiile fecale nu sunt înlăturate la timp din spaţiul în care trăieşte puiul mic, cresc şansele ca acesta să le ingereze.
9. Control deficitar al impulsurilor
Deşi nu e un motiv în sine, lipsa controlului impulsurilor poate face căţelul susceptibil la celelalte motive enunţate mai sus.
10. Deficienţă de enzime digestive
Din cauză că mănâncă relativ diferit faţă de ceea ce le cere organismul, unii câini pot resimţi lipsa enzimelor digestive necesare procesării acestor alimente şi le pot câuta în altă parte, inclusiv în excremente.
Trebuie spus însă că legătura dintre deficienţa de enzime şi coprofagie nu e clară, există încă întrebări.


Program
1. Prevenire: Dacă prindeţi puiul încercând să ingereze materii fecale, atrageţi-i atenţia şi luaţi-l de acolo înainte să ajungă să o facă, recompensându-l când vine spre dv. Nu-l lăsaţi să mănânce, pentru că poate deveni un obicei. Nu-l certaţi, pentru că îl puteţi învăţa opusul. Dacă nu reuşiţi să-i atrageţi atenţia, luaţi-l fizic de acolo, urmând pasul 2.
Păstraţi curăţenia în padoc şi în curte, strângeţi excrementele imediat, ca să nu aibă ocazia să le mănânce.
2. Prima scăpare: Dacă îl prindeţi înghiţind fecale, nu ţipaţi la el, nu-l certaţi, nu încercaţi să-l chemaţi (decât dacă ştiţi că va veni sigur), încercaţi doar să-l luaţi de acolo cât de repede posibil, dar fără să daţi impresia că sunteţi enervaţi sau scârbiţi.
3. Pregătire: Dacă a înghiţit deja materii fecale de mai multe ori, trebuie stabilit în ce zone mănâncă excrementele şi tipul de excremente preferat (proprii, ale altor câini, ale pisicii, ale cailor/vacilor), ce anume s-a încercat deja şi cum a reacţionat câinele, ca să ştiţi în ce zone aveţi de lucrat.
4. Vet: Primul lucru pe care trebuie să-l faceţi e să cereţi un consult medical amănunţit. Chiar dacă aveţi un căţel sănătos, trebuie să spuneţi veterinarului tot ce aveţi de gând să daţi câinelui să mănânce (vezi mai jos), în încercarea de a-l dezobişnui. Este posibil ca medicul veterinar să nu vă recomande un anumit program.
5. Joacă: Asiguraţi-vă că oferiţi un nivel suficient de ridicat activitate câinelui (nu doar alergare în curte sau plimbări, ci interacţiune cu voi, jocuri, comenzi, etc.), nu-l ţineţi prea mult timp închis în cuşcă sau în padoc, căutaţi să vedeţi dacă nu e stresat de ceva din mediu, etc. Pentru asta, puteţi citi articolul central de pe acest site, Metoda: Dresajul prin joacă.
Pasul acesta nu trebuie tratat superficial, niciun program nu va funcţiona dacă nu oferiţi câinelui joacă suficientă.
6. Dresaj: În cazul în care aveţi un câine care se abţine foarte greu de la ceva ce vrea, începeţi şi un curs de dresaj care să pună accent pe partea de aşteptare şi care să vă ajute să creşteţi încrederea câinelui în dv (deci fără metode dure).
7. Carantină: Programul începe cu o perioadă de minim două săptămâni în care trebuie să supravegheaţi foarte atent câinele şi să nu-i permiteţi să mai consume excremente, are nevoie de această perioadă în care să nu fi mâncat deloc, ca să-l ajute să renunţe la obicei; dacă mănâncă excremente, trebuie început din nou întreg programul. Ţineţi câinele mereu în lesă când e afară (inclusiv în curte, alături de voi) şi strângeţi imediat după el în curte sau padoc ca să nu fie tentat. Încercaţi să-l lăsaţi liber doar în ţarcurile în care nu există multe excremente şi doar dacă puteţi investiga terenul înainte şi aduna tot ce e de adunat. Repet, dacă a înghiţit fecale, trebuie pornit de la început.
8. Reabilitare: În aceste două săptămâni, dacă arată interes pentru excremente, atrageţi-i atenţia cumva (chemându-l pe nume, cu o jucărie care scoate sunete, etc.) şi recompensaţi-l când se uită spre dv. Dacă nu reuşiţi să-i atrageţi atenţia, spuneţi-i „lasă” (sau o comandă similară) şi corectaţi-l scurt cu lesa sau luaţi-l de acolo (cum spuneam, trebuie să poarte lesă mai mereu cât e afară). Şi în acest caz, imediat cum se uită spre dv, recompensaţi-l. Recompensa e bine să fie mâncare, dar poate fi şi o jucărie sau joacă.
9. Dietă: În această perioadă de minim două săptămâni, schimbaţi-i dieta, atât în ceea ce priveşte programul ( e de preferat să aibă mese mai dese), cât şi cantitatea şi calitatea hranei. În cele ce urmează, am să notez câteva suplimente (şi nu numai) pe care le puteţi încerca şi care se pare că fac fecalele proprii să nu mai tenteze câinele în aceeaşi măsură (excrementele altor animale rămân interesante). În plus, unele pot ajuta câinii care mănâncă materiile fecale ale altor animale din cauză că nu asimilează bine hrana. Trebuie precizat însă că nu există studii controlate care să arate că vreuna dintre sugestiile de mai jos funcţionează mereu.
Consultaţi medicul veterinar însă înainte de a le pune în practică, unele suplimente pot face rău dacă sunt în exces. Nu trebuie încercate toate deodată, rugaţi şi medicul veterinar să vă ajute să alegeţi dintre acestea pe cele care au şanse mai mari să meargă.

• hrană mai bogată în proteine şi mai săracă în grăsimi;
• adăugaţi suplimente de vitamine ce conţin şi vitaminele B (sau daţi-i orez);
• suplimentaţi mesele cu carne de muşchi sau organe (inimă sau ficat), dacă se poate crudă, cel puţin temporar;
• ficatul în special e bun ca supliment, deoarece conţine fier şi acesta pare să facă propriile fecalele mai puţin atractive;
• alimentele bogate în fibră, de exemplu morcov fiert, fasole verde, broccoli, pot modifică textura şi mirosul fecalelor proprii;
• mâncarea ce conţine şi sulf pare să dea fecalelor un miros/gust mai puţin interesant, de exemplu varza;
• adăugaţi ulei de peşte în hrană, de două ori pe zi, propriile excremente uneori nu mai sunt la fel de atractive;
• adăugaţi suc de ananas, din acelaşi motiv;
• adăugaţi mentă, din acelaşi motiv;
• adăugaţi produsul nutritiv Prozyme, pe bază de enzime, pentru deficienţe de enzime digestive.

Dacă urmaţi paşii expuşi aici,problema ar trebui să dispară după un timp. Dacă totuşi persistă, deşi aţi făcut totul corect, aveţi nevoie de un dresor care să evalueze situaţia, metodele care rămân când cele de sus nu au mers vin cu riscuri şi nu ar trebui aplicate decât de un profesionist. Zgarda electronică ar trebui folosită doar după ce toate celelalte metode au dat greş şi doar cu ajutorul unui dresor.


Fecalele pisicii
Câinii care mănâncă fecalele pisicii trebuie puşi să urmeze programul de mai sus.
În plus, puteţi încerca să îngreunaţi accesul la locul unde îşi face pisica nevoile, de exemplu să-l mutaţi mai sus (dar nu prea sus, că poate pisica să renunţe la el), să puneţi o uşă cu o deschizătură mică, prin care doar pisica să poată trece, obiecte în calea de acces pe care doar pisica se poate căţăra, etc.

Articole legate de subiect:
Condiționarea clasică
Condiționarea operantă
Principii de bază în dresaj

 
Home - Dresaj - Vreau câine! - Psihologie canină - Informaţii diverse - Media - Știri - Guestbook - Contact - Forum
by Lizzart