„Dresajul bun se face prin joacă” - Hediger
  Dresaj prin joacă
       
Nume
  Home          
  Mail
  Hartă           antispam
  Contact           Cod: 
  www.dresajprinjoaca.ro        
  Dresaj Vreau câine! Psihologie canină Informaţii diverse        Media

        Știri         Forum
 
dresaj prin joaca
  Meniu

Home

Hartă

Dresaj

Vreau câine!

Psihologie canină

Informaţii diverse

Media

Știri

Contact

Forum


Câinele în cuşcă
Articol scris de hemu-ha


Cușca este unul dintre cele mai controversate instrumente folosite în lumea câinilor. Unii o privesc drept necesară, alții drept o scuză pentru lipsa de control asupra câinelui. Ambele puncte de vedere au ceva adevărat: cușca poate fi folosită cu succes și fără efecte secundare nepăcute pentru a învăța câinele anumite lucruri, dar este și extrem de ușor să abuzăm de ea, cu rezultate dezastruoase pentru câine.

Deși cușca poate fi folositoare în dresajul unui pui, este adesea folosită în exces, ca un mod de viață. Câinele adult nu trebuie să stea în cușcă mai mult de 4 ore fără întrerupere sau mai mult de 8 ore zilnic.


         I. Ce este cușca pentru câine și pentru noi
Cușca este, prin definiție, un mod prin care restricționăm mișcarea câinelui și îl facem să piardă controlul asupra mediului, din această cauză este extrem de ușor să fie privită ca ceva neplăcut. Este esențial să obișnuim câinele corect cu cușca, ca să putem beneficia și noi și câinele de efectele pozitive ale ei.
I.1. Pentru câine, cușca este un loc de refugiu, un loc plăcut, unde nimeni nu-l deranjează, unde se poate retrage când ceva îl supără sau când se simte singur (ajunge acolo prin dresaj). Cușca îl învață să controleze aceste situații dificile:
I.2. Cușca este folositoare în a învăța câinele unde să-și facă nevoile.
I.3. Cușca este folositoare când încercăm să arătăm unui câine hiperactiv cum să fie calm.
I.4. Cușca poate ajuta câinele, indirect, să învețe care sunt obiectele pe care are voie să le roadă și care sunt cele interzise, pentru că nu are acces la cele interzise cât timp e în cușcă, în schimb are în cușcă jucării de ros, vezi articol.
I.5. Cușca poate fi folositoare pentru câinii care suferă de anxietate de separație.
I.6. Cușca e utilă și pentru câinii agresivi.
I.7. Cușca e un mod util de a transporta câinele în mașină sau de a-l caza în locuri noi, fără a-l lăsa liber. Companiile aeriene nu permit zborul câinilor decât în cuști de tip IATA (International Air Transport Association), care se pot cumpăra inclusiv din Otopeni (o marcă, doar ca exemplu, este Atlas), iar câinele trebuie să încapă în cușcă fără să atingă tavanul, să se poată întoarce și să aibă castroane pentru apă și mâncare ce pot fi folosite de afară.


         II. Ce nu trebuie cușca să devină
II.1. Abuz (izolare, evitarea responsabilităților față de câine și a problemelor de comportament ale acestuia): cușca poate ajuta în ameliorarea multor probleme de comportament, așa cum am scris deja.
Din această cauză, este de multe ori abuzată de cei care nu au timp să se ocupe de câine și de problemele acestuia. În loc să încerce să remedieze problemele existente și să se ocupe de câine, să-l plimbe, să se joace cu el, etc., mulți preferă să pună câinele în cușcă și să uite de ele. În mod ironic însă, aruncarea câinelui în cușcă pe termen îndelungat cauzează probleme pentru acesta, chiar unele dintre cele pe care cușca ar putea să le amelioreze, dacă e folosită corect, mai pe larg in punctul V.
Ce trebuie să ținem minte: cușca e utilă DOAR dacă e folosită corect și nu e niciodată corect s-o folosim pentru că am pierdut controlul asupra câinelui sau pentru că nu avem timp de el.
II.2. Pedeapsă: tentația este mare de a învăța câinele că, dacă nu ascultă ce i se spune, va fi pus în cușcă.
Cu toate că e eficientă, cușca nu ar trebui folosită drept corecție, pentru că își pierde astfel toate asocierile folositoare; de exemplu, avem un câine care nu mai suferă de anxietate de separație, deoarece stă în cușcă, locul lui de confort; dacă o folosim acum pe post de pedeapsă, câinele nu se mai simte în siguranță în ea, așa că e posibil ca anxietatea de separație să revină. Un alt exemplu, câinele intra singur în cușcă când era deranjat de ceva (să spunem, de copil), pentru că acolo se simțea relaxat; dacă acum cușca devine o pedeapsă, câinele nu mai intră în ea când e deranjat și, posibil, devine agresiv când copilul îl stresează, pentru că nu mai vede un mod de a evita confruntarea.
II.3. Vizuină: o analogie folosită des este cea dintre cușca unui câine și vizuina unui lup. Comparația este eronată, însă: lupii se nasc în vizuină, dar o folosesc așa cum noi folosim casa, puii ies din vizuină des, explorează și se întorc înapoi, dar nu stau închiși ore întregi acolo. În plus, o diferență mare, lupii nu folosesc vizuina pentru a dormi în ea. Pe la 10-12 săptămâni, puii sunt scoși permanent din vizuină și duși în spații libere unde să se joace, cât timp adulții vânează.
Este adevărat că iarna lupii se adăpostesc sub câte un pom sau sub o stâncă, dar vara dorm în spații larg deschise, de unde pot vedea clar împrejurimile.


         III. Cum folosim cușca
III.1. Tip: există 2 tipuri mari de cuști, cele din sârmă și cele din platic. Ambele tipuri sunt bune, fiecare cu avantaje și dezavantaje. Cea din sârmă oferă o circulație excelentă a aerului (de ținut cont pe timp de vară), permite câinelui să vadă ce se îmtâmplă în jurul lui (nu e mereu un avantaj, uneori câinele vrea să fie singur) și uneori e mai utilă pentru deplăsări, deoarece se poate restrânge și depozita ușor.
În cea din plastic, câinele se poate izola de lume mult mai ușor, dacă asta vrea. În plus, așa cum am scris mai sus, nu puteți zbura cu câinele decât cu cuști ce respectă IATA, care sunt din plastic. Un dezavantaj mare al celei din plastic este că nu oferă o circulație a aerului la fel ca cea din sârmă și nu se poate micșora.
III.2. Dimensiune: ideal ar fi să aveți o cușcă ce respectă standardul IATA: câinele să nu atingă tavanul, să aibă loc să se întoarcă înăuntru și să stea jos confortabil. Dacă luați cușca de când câinele e încă mic, puteți pune un perete despărțitor sau obstacole în spate, ca să micșorați cușca până când crește (dacă e suficient de mare pentru el, cățelul poate să-și facă nevoile într-un colț și să doarmă în cel opus).
III.3. Poziționare: ideal, cușca trebuie plasată într-o zonă frecventată de oameni, ca sufrageria și astfel încât, când câinele e înăuntru, să poată vedea cât mai mult din casă. Cușca nu ar trebui să fie în curent sau lângă o sursă de căldură și nu ar trebui amplasată în locuri izolate ca subsolul sau garajul. Sigur că, dacă ușa cuștii e mereu deschisă, cușca poate fi amplasată în aceste locuri izolate, cu ziare pe jos, ideea este să nu închideți câinele în cușcă într-un loc unde e și complet singur.
III.4. Reguli când câinele e în cușcă: nu puneți câinele în cușcă cu zgardă la gât.
Ca să devină un loc de liniște și relaxare pentru câine, nu trebuie deranjat cât timp e în cușcă, nu trebuie înghiontit, trezit din somn, cușca nu trebuie lovită, etc. Nu toți, însă mulți câini vor să aibă un loc al lor, unde să se poată retrage când vor să fie singuri.
III.5. Reguli când câinele e în afara cuștii: Câinele ținut în cușcă are nevoie de mișcare și de interacțiune pentru a compensa lipsa de activitate cât e închis.


         IV. Program de obișnuire a câinelui cu cușca
Cum am amintit deja, câinele trebuie să vadă cușca drept un loc bun, unde se poate relaxa. Pentru asta, e foarte important ca primele contacte cu cușca să fie plăcute.
IV.1. Pentru început, nu forțați câinele să intre în cușcă în niciun fel și, dacă intră singur înăuntru, nu închideți ușa, lăsați câinele să exploreze cușca și să facă orice vrea. Nu începeți să lucrați cu el dacă dă semne de nesiguranță față de cușcă, dați-i timp să se acomodeze cu prezența ei.
IV.2. Cușca ar trebui să aibă mereu ceva moale pe jos, o pătură, pe care câinele să poată sta și jucării înăuntru (articol despre jucării de ros), inclusiv sub pătură, ca să fie surprins plăcut de ceea ce găsește în cușcă. Puteți trece la urmatorul pas când câinele alege să intre singur în cușcă (probabil căutând o nouă jucărie sub pătură), fără ezitare.
IV.3. Ademeniți puiul cu mâncare și lăsați-i mâncarea la intrarea în cușcă; dacă nu pare deloc deranjat să mănânce lângă cușcă, puteți acum să aruncați mâncare direct în cușcă, inițial la intrare, apoi tot mai departe.
IV.4. Aplicând pasul IV.3, dacă reușiți, dați câinelui să mănâne cât timp e încă în cușcă; dacă puiul ia mâncarea aruncată și imediat vrea să iasă din cușcă, nu încercați să-l opriți, lăsați-l să iasă afară dacă asta vrea și reluați punctul IV.3, până când câinele arată că nu vrea să mai iasă din cușcă. Dați-i acum mâncare. Ideea pe care vrem să o arătăm câinelui este că e bine să stea în cușcă și să nu iasă.
IV.5. Puteți proceda similar cu o jucărie sau cu orice altceva îi place câinelui.
IV.6. Dacă vreți să-l învățați să intre în cușcă la comandă: după ce știți că-l puteți trimite în cușcă cu mâncare și arătând cu mâna (sau făcând o mișcare anume), dați comanda prima, faceți mișcarea din mână și aruncați mâncarea înăuntru.
IV.7. Când putem trimite câinele în cușcă lejer și acesta stă acolo ceva timp, e timpul să închidem ușa. La început o închidem doar câteva secunde, apoi tot mai mult. Atenție: dacă puiul dă semne de neliniște, deschideți ușa mai repede data viitoare. Lăsați mereu o jucărie de ros cu el înăuntru, chiar dacă închideți ușa doar 30 de secunde.
IV.8. Dacă stă 30 de secunde cu ușa închisă fără probleme, putem mări durata și putem muta cușca în alte locuri prin casă.
IV.9. Dacă vreți să lăsați puiul închis peste noapte sau când plecați de acasă, lăsați cu el un prosop sau ceva care are mirosul dv.


         V. Probleme legate de cușcă
Cea mai mare problemă legată de cușcă, așa cum am amintit deja, este că foarte multă lume o folosește ca să nu trateze probleme reale ale câinelui și să nu trebuiască să se ocupe de el.
V.1. Stă prea mult timp închis în cușcă: câinele care e închis prea mult timp dezvoltă comportamente anormale ca hiperactivitatea (cauzată de lipsa de mișcare și de interacțiune), frustrare (care poate ușor duce la agresivitate), anxietate de separație (mai ales dacă introducerea cuștii nu a fost făcută corect), încercări disperate de a ieși, posibil rănindu-se.
V.2. Nu vrea sa intre în cușcă: probabil pentru că a avut experințe proaste anterior legate de cușcă și nu vrea să le repete. În aceste cazuri, putem forța câinele să intre folosind o lesă, recompensăm câinele cum ajunge înăuntru apoi îl lăsăm imediat să iasă afară. Putem renunța la lesă când începe să intre singur în cușcă, fără să-l mai tragem și apoi reluăm procesul de la punctul IV.
V.3. Latră, plânge: câinele ar trebui întâi învățat să nu mai latre, cel mai simplu este să-i atragem atenția când latră și să-l recompensăm imediat cum tace, mărind încet durata cât vrem să tacă. După ceva timp, va înțelege că, dacă tace, primește recompense, moment în care putem să introducem și un ”nu”, dacă nu ascultă.
Sigur că unor câini le face plăcere să lătre și va fi mult mai greu să-i dezobișnuim, dar ideea este aceeași: recompensă dacă tace și, după ce știm că înțelege, corecția ”nu” dacă nu tace.
V.4. Anxietate de separație: ideea este să arătăm câinelui că locul lui de siguranță este cușca, lucrând cu recompense și foarte gradat, mărind lent durata cât stă închis înăuntru.
V.5. Obișnuire incorectă: puii care nu sunt obișnuiți corect cu cușca pot protesta, încercând să zgârâie și să muște cușca, plângând, lătrând, urlând, etc. Evident, soluția este programul de la punctul IV, cu accent mai mare pe asocierea cuștii cu ceva plăcut.


Articole legate de subiect:
Câinele roade
Corecția întârziată
Condiționarea clasică
Condiționarea operantă
Padocul și cușca pentru câine


 
Home - Dresaj - Vreau câine! - Psihologie canină - Informaţii diverse - Media - Știri - Guestbook - Contact - Forum
by Lizzart