„Dresajul bun se face prin joacă” - Hediger
  Dresaj prin joacă
       
Nume
  Home          
  Mail
  Hartă           antispam
  Contact           Cod: 
  www.dresajprinjoaca.ro        
  Dresaj Vreau câine! Psihologie canină Informaţii diverse        Media

        Știri         Forum
 
dresaj prin joaca
  Meniu

Home

Hartă

Dresaj

Vreau câine!

Psihologie canină

Informaţii diverse

Media

Știri

Contact

Forum


Padocul și cușca pentru câine
Articol scris de hemu-ha


Sugestiile oferite aici se adresează celor care dețin un câine de talie medie (asemănător unui ciobanesc german sau unui labrador, de exemplu), cu un nivel de energie ridicat, care va încerca să scape din padoc și din cușcă și pe care îl veți ține în padoc destul de mult timp.
Dacă aveți un cățel relativ liniștit sau unul care va sta în padoc foarte puțin timp, puteți opta pentru măsuri mai puțin costisitoare, sfatul meu este însă să faceți construcțiile cât de solide puteți pentru a preveni surprizele și a avea ceva cât mai durabil.

Ce reprezintă padocul și cușca
Pentru câine, cele 2 ar trebui să fie un loc de odihnă, în care nu e deranjat și unde poate scăpa de căldură, frig sau umezeală.
Pentru noi, cele 2 sunt o modalitate de a ține câinele retras (când avem oaspeți, de exemplu) și pot fi și unelte folositoare în dresaj.

Ce nu reprezintă padocul și cușca
Câinele nu trebuie sa le vadă ca pe o pedeapsă. Nu ar trebui să stea închis mai mult de 8 ore zilnic, atunci când padocul are dimensiuni minime.

Probleme de comportament asociate cu padocul
Dacă țineți un câine energic închis prea mult timp, acesta poate dezvolta probleme serioase de comportament, de la urlat și automutilare („ticlu de cușcă”, în care își roade coada) la agresivitate.
Un alt lucru de care trebuie ținut cont, unele rase stau afară fără probleme, altele însă, nu fac față frigului bine.

Obișnuirea cu padocul și cușca
1. Pentru a nu avea probleme să duceți câinele în padoc mai târziu, pentru început nu-l forțați să intre și nu închideți poarta dacă e înăuntru. Aruncați-i jucării, dați-i să mănânce înăuntru, inclusiv în cușcă și lăsați-l să exploreze teritoriul. În acest stadiu, câinele ar trebui să intre bucuros în padoc și în cușcă când îi aruncați ceva acolo.
2. Pentru a-l face să intre din proprie inițiativă, puneți jucării acolo când câinele nu vă vede, apoi aduceți-l în padoc și ajutați-l să le ”descopere”. După câteva zile, ar trebui să înceapă să intre singur în padoc și în cușcă, ca să vadă dacă nu se ascunde ceva acolo.
3. Doar după ce vedeți că intră de bună voie, puteți începe să închideți poarta, la început doar pentru puțin timp.
4. Nu vă îngrijorați dacă vedeți că nu stă în cușcă, va intra cînd îi va fi frig, mai ales dacă ați parcurs primii pași.
5. Pe măsură ce măriți perioada cât îl lăsați închis, cresc șansele ca puiul să înceapă să plângă. Dacă se întâmplă asta, nu mergeți la el, nu-i vorbiți, ignorați-l până când se liniștește, chiar dacă asta se va întâmpla după o oră.
6. După ce vedeți că s-a liniștit, puteți să mergeți să-l scoateți afară.
7. În nopțile mai friguroase, veți fi tentați să aduceți cățelul în casă, la cald. Dacă faceți asta, riscați să-i dezechilibrați sistemul imunitar prin variația bruscă și prea mare de temperatură, similar cu ceea ce se poate întâmpla vara cu aerul condiționat. Asigurați-i o cușcă bine încălzită și lăsați-l să se obișnuiască cu vremea.

Dimensiuni și materiale
Cum am amintit deja, padocul și cușca de mai jos sunt destinate unui câine mediu cu un nivel ridicat de energie, care trăiește într-o zonă cu temperaturi ce variază între -20 și 40 de grade. Acolo unde există mai multe opțiuni, le-am notat în ordinea importanței lor, așa cum o văd eu.
Nu recomand să folosiți palul deloc, pentru că atrage și reține apa, se umflă și se rupe repede.
Unii masculi urinează pe cușcă sau pe pereții padocului, așa că poate fi util sa acoperiți măcar o parte a cuștii (cea frontală) cu tablă. Deși se va încinge vara, câinele nu va sta în cușcă oricum în acea perioadă. Căldura este însă o problemă dacă faceți și pereții padocului din tablă.

Padocul
Dimensiunile minime: 6 metri pătrați (2x3).
Fundația: de preferat, un contur de beton în care să intre stâlpii de susținere, pentru o mai mare siguranță. Fundația, ca și podeaua, ar trebui să fie ușor înclinată, pentru a ușura spălarea.
Fosă de scurgere: puteți face o fosă de scurgere (un canal) pe una dintre laturi (cea mai joasă), preferabil din beton, dar poate fi doar un canal săpat in pământ, care să colecteze apa din padoc și s-o ducă unde doriți (spre o gaură de canalizare, de exemplu, atenție, însă, în alte țari acest lucru e legal doar dacă aveți permis). Fosa trebuie să aibă și ea o pantă ușoară.
Stâlpi de susținere: stâlpii oferă o siguranță mai mare dacă sunt încastrați în beton decât dacă sunt doar înfipți în pământ. Pot fi din lemn, metal sau beton (caz în care puteți prinde plasa sudată direct în beton, mărind rezistența acesteia). Dacă optați pentru un acoperiș înclinat, 2 dintre stâlpi vor fi mai mici decât ceilalți.
Podeaua: scopul ei este să nu țină umezeală, cald sau frig și să nu lase câinele să treacă prin ea (săpând). E de preferat să aibă o înclinație ușoară, ca să se poată scurge ușor apa. Construită din lemn, pavele, beton sau o combinație a acestora cu o zonă de nisip.
Lemnul se poate deteriora mai repede decât celelalte (mai ales dacă e ros) și trebuie ridicat vreo 10 cm de la sol pe niște picioare (din lemn sau cărămidă), ca să nu tragă umezeala, dar e mult mai comod pentru câine, nu se încinge vara, nu e prea rece iarna și se curăță relativ ușor.
Pavelele au avantajul că nu se încing și nu țin rece ca betonul, și sunt mai durabile ca lemnul.
Betonul oferă posibilitatea unei canalizări sau, oricum, ușurează legătura cu canalul de scurgere din afara padocului, e mai durabil, însă se încinge vara, ține rece iarna, trebuie spălat des ca să nu prindă miros, e dificil de curățat iarna dacă nu aveți acoperiș, câinii fac bătături mai repede.
Combinația dintre podină de lemn (sau pavele, sau beton) și nisip e una bună. Câinii pot învața să-și facă nevoile pe nisip (mult mai ușor de curățat/înlocuit) și vă ușurează munca. Dezavantajul e că nisipul trebuie să fie pus într-un strat adânc, trebuie schimbat și există riscul ca un câine hotărât să sape în el.
Pereți laterali și spate: Scopul lor este, în primul rând, să nu lase câinele să iasă afară, apoi, dacă doriți, să oprească vântul, ploaia și zăpada. Înălțimile pereților nu trebuie să fie prea mari, doar atât cât să puteți sta confortabil înăuntru, însă trebuie duși până la acoperiș, să nu lase spații libere sus. Dacă alegeți un acoperiș înclinat, peretele din spate va fi dreptunghic, iar cei 2 laterali vor avea formă de trapez. Cei 3 pereți pot fi din plasă sudată și/sau lemn (scândură sau plăci de OSB).
Plasa sudată e rezistentă, dar nu oprește vântul, ploaia sau zăpada, iar câinele poate deveni agitat dacă vede că alții se joacă pe langă el, iar el nu-i poate ajunge (inclusiv alți câini, pisici, etc.), similar dacă faceți mai multe padocuri unul lângă altul, despărțite de plasă sudată.
Plăcile de OSB pot fi prea moi pentru un câine hotărât, scândura e ideală, însă ar trebui vopsită pe afară, ca să reziste mai mult. Dacă faceți mai multe padocuri alăturate, folosiți lemn între ele, ca să nu se vadă câinii și, posibil, să înceapă să se certe.
Intrarea: Din plasă sudată, poarta la fel. Poarta trebuie să se deschidă spre interior, ca să se reducă șansele să scape câinele afară când ieșiți din padoc.
Acoperișul: Scopul lui este să oprească lumina și căldura vara și zăpada iarna. Din acest motiv, nu e indicat să-l faceți din tablă sau din plăci de azbociment. Opțiuni bune sunt șindrilele bituminoase sau țigla. Dacă nu puneți deloc acoperiș, câinele se poate cățăra pe perete și ieși afară.
Umbră: Câinele trebuie să aibă un loc umbrit vara, îi puteți face o băncuță din lemn sub care să stea, dacă nu are umbră suficientă.

O variantă bună este să folosiți un perete (sau chair 2) deja existent, de exemplu să construiți padocul lipit de casă. Astfel veți avea deja un perete, doi stâlpi de susținere și protecție mai bună împotriva vântului și a ploilor.

Cușca
Dimensiuni pentru un câine mediu: 80x80 cm podeaua, cu înălțimea tot de 80 sau variabilă (vezi mai jos).
Scopul principal al cuștii este să ferească de vânt și umezeală. Pentru asta, trebuie ținut cont de dimensiune (dacă e prea mare, câinele nu o poate încălzi), amplasarea cuștii, izolarea pereților și a podelei și ceea ce puneți câinelui în cușcă.
Lemnul poate fi dat cu lac de cabană pentru rezistență, nu e toxic pentru câine.
În cazul în care câinele e foarte distructiv, puteți pune colțare din tablă pe marginile cuștii, ca să nu poată fi roasă.
Podeaua și pereții: Scândură de lemn lăcuit pe exterior, apoi un ”strat” de polistiren pentru izolare si încă un ”strat” de lemn pe interior (acesta poate fi și OSB). Cușca trebuie și ea să fie înălțată de la sol.
În cazul în care optați pentru acoperișul într-o apă, intrarea va avea, sa spunem, 100cm în înălțime, peretele din spate 80cm, iar cei laterali vor fi 2 trapeze cu bazele de 80 si 100cm.
O altă idee este să faceți un perete despărțitor la intrare, iar câinele să stea în al doilea compartiment format astfel, iar vîntul și apa vor ajunge mult mai greu la el. Pentru asta însă, cușca va trebui să fie mai mare.
Intrarea: Intrarea în cușcă nu trebuie să fie mare, pentru că acesta va fi locul principal pe unde va ieși căldura și pe unde va intra apa. În dreptul intrării, jos, e indicat să puneți un prag (posibil acoperit cu cornier, ca să nu fie ros), care să nu permită câinelui să scoată afară conținutul cuștii (sau măcar să-l încetinească). Puteți pune și un fel de ușă, un cauciuc, o cârpă sau ceva similar, care să oprească apa și vântul mai bine, dar acestea se vor deteriora foarte repede când cușca e folosită des.
Acoperișul: Dacă aveți deja un padoc cu acoperiș, puteți lăsa lemn pe acoperișul cuștii, altfel însă trebuie pus ceva care să oprească  apa; tabla e o soluție (deși se încinge, câinele nu stă vara, de regulă, în cușcă), atenție însă să nu lăsați colțuri sau margini în care câinele să se taie.
Dacă alegeți să-l faceți într-o apă, îl puteți face rabatabil, cu balamale, ca să puteți umbla lejer înăuntru.
Amplasare: Așezați cușca cu intrarea spre un perete, astfel încât vântul, ploaia și zăpada să nu bată spre interior.
Pentru a elimina rosul cuștii și mări suprafața padocului, puteți pune cușca în afara padocului, cu intrarea printr-un perete al padocului.
În cușcă: Nu puneți haine, cârpe sau mochetă în cușcă. Când câinele se udă de la ploaie sau zăpadă, materialele de mai sus vor ține umezeală, iar câinele va sta în frig.
Mult mai bine este să-i lăsați paie în cușcă, acestea nu țin umezeala și să i le schimbați cînd este cazul.
Încălzire: Puteți amplasa un bec cu infraroșu în interior. Becul trebuie pus într-un colț al cuștii, sus, într-un grilaj metalic solid, prins de pereții cuștii, ca să nu ajunga câinele la bec.


 
Home - Dresaj - Vreau câine! - Psihologie canină - Informaţii diverse - Media - Știri - Guestbook - Contact - Forum
by Lizzart