„Dresajul bun se face prin joacă” - Hediger
  Dresaj prin joacă
       
Nume
  Home          
  Mail
  Hartă           antispam
  Contact           Cod: 
  www.dresajprinjoaca.ro        
  Dresaj Vreau câine! Psihologie canină Informaţii diverse        Media

        Știri         Forum
 
dresaj prin joaca
  Meniu

Home

Hartă

Dresaj

Vreau câine!

Psihologie canină

Informaţii diverse

Media

Știri

Contact

Forum


Tăvălirea în mortăciuni
Articol scris de hemu-ha


Tăvălirea câinilor în mortăciuni, gunoaie, materii fecale sau, mai general, în ceva puternic mirositor pare a fi un instinct moștenit de la lupi. Este inexistent la unii câinii și extrem de puternic în cazul altora, mai ales în al celor de vânătoare.
Trebuie să facem distincția dintre acest comportament și cele în care câinele se tăvălește în iarbă, frunze sau zăpadă, din joacă.


         I. În ce se tăvălește
Instinctul de tăvălire nu apare doar atunci când câinele găsește o mortaciune, ci se declanșează în apropierea unui miros suficient de puternic și, posibil, diferit de mediul în care trăiește. Un studiu efectuat pe lupi a arătat că aceștia se tăvălesc în excremente de pisică, elan și porc, în extract de mentă, Chanel No. 5, sendviș cu pește și sos tartar, un produs anti-muște și în Old Spice.

         II. Cum se tăvălește
Atât lupii cât și câinii au un mod stereotipic de a se tăvăli, ceea ce întărește ideea că avem de-a face cu un comportament instinctiv. Întâi coboară capul și umerii spre sursa mirosului, apoi se freacă cu bărbia, fălcile, gâtul, umerii și spatele de aceasta.

         III. Când se tăvălește
Comportamentul a fost identificat cel mai devreme la 3 luni.
Legat și de motivele pentru care fac asta, unii câini se tăvălesc în mortăciuni sau chiar pe un covor imediat după ce li s-a făcut baie cu șampon, o posibilă explicație fiind încercarea de a-și schimba sau acoperi mirosul, o alta fiind atragerea atenției stăpânului.


         IV. De ce se tăvălește
Motivele pentru acest comportament nu sunt cunoscute, deși există câteva posibile explicații.
IV.1. Familiarizarea cu un miros nou (Fox 1971, Ryon 1986).
IV.2. Atracție sau aversiune pentru acel miros (Ryon 1986).
IV.3. Acoperirea mirosului propriu cu ceva mai puternic (Zimen 1981); s-a speculat aici că, mascându-și mirosul propriu, lupul ar avea astfel un avantaj la vânătoare; Megan Parker însă subliniază faptul că atât lupii cât și câinii au multe glande ce elimină miros, iar tăvălirea nu le-ar masca pe toate.
Tot aici ar intra și acoperirea mirosului șamponului de după baie cu altceva mai ”plăcut”.
IV.4. Mirosul face individul respectiv să fie mai atractiv pentru ceilalți membri ai haitei lui, care îl vor mirosi îndelung (Fox 1971). Membrii haitei pot lua urma lăsată de lupul care s-a tăvălit și vor ajunge astfel la sursă, posibil vor mânca rămășițele, dacă e cazul.
Femele de câine de vânătoare african se rostogolesc în urina unui mascul din haita în care vor să intre, posibil ca să pară familiare membrilor acesteia (Frame 1979).
IV.5. Marcare: este posibil ca un câine care se tăvălește în ceva să încerce să imprime mirosul său asupra acelui obiect și să-l marcheze ca fiind al lui, așa cum fac pisicile. Teoria nu e foarte puternică însă în cazul tăvălirii în fecalele altui animal.
IV.6. În fine, un ultim motiv deloc de neglijat este atragerea atenției: câinele învață că, dacă se tăvălește, stăpânul îl ceartă și-l aleargă, activități care pot să-i placă. Oricum, chiar dacă inițial nu era un comportament puternic, repetiția îl va întări.


         V. Dezobișnuire ?
Tăvălirea este un comportament foarte greu de stins, din câteva motive:
Este vorba despre un instinct, uneori foarte puternic, ceea ce îl face dificil de anulat.
Prevenirea accidentelor este posibilă doar cât timp ținem câinele în lesă sau cu o zgardă electronică și chiar și așa, câinele va simți mirosul înaintea noastră și se poate tăvăli înainte de a avea noi ocazia să-l oprim.
Nu în ultimul rând, faptul că nu știm cauzele exacte pentru acest comportament reduce gradul de succes.

Cel mai bun lucru pe care îl putem face e să prevenim, să ținem câinele în lesă și să fim mereu atenți la ceea ce caută și găsește, în special când intră prin tufișuri, undeva unde nu vedem bine ce se ascunde. Apoi, comenzile de bază, mai ales chemarea, și o comunicare bună cu câinele pot fi foarte utile. Dacă e liber și pare că investighează ceva, îl putem chema, poate răspunde și ”uită” ce găsise înainte.
Dacă se tăvălește imediat după baie, încercați să schimbați șamponul sau chiar încercați să renunți la el.

Descurajarea prin ”Nu” și/sau corecția din lesă rareori dau rezultate, mai ales dacă avem de-a face cu un câine de vânătoare sau, în general, cu un câine care nu are o legătură solidă cu stăpânul sau unul care nu are instict de grup puternic.
Dacă alegeți să certați câinele, asigurați-vă că nu aveți efectul contrar, unii câini sunt încântați când stăpânul e nervos și vor relua tăvălirea altă dată doar pentru a-i atrage atenția acestuia. Dacă vreți să-l corectați, trebuie să fiți eficienți; dacă nu puteți fi, mai bine nu faceți nimic și țineți câinele în lesă.


         VI. Utilitate
Poate părea greu de crezut, însă există oameni care folosesc acest instinct. Este vorba despre câinii de căutare: unii oameni caută câini care, pe lângă alte atribute importante, se tăvălesc în rămășițe umane, care arată un interes real pentru a găsi un cadavru.
Nu este o cerință necesară și nici suficientă, dar cei care folosesc acest interes al câinelui o fac cu mult succes.


Articole legate de subiect:
Condiționarea clasică
Condiționarea operantă
Principii de bază în dresaj

 
Home - Dresaj - Vreau câine! - Psihologie canină - Informaţii diverse - Media - Știri - Guestbook - Contact - Forum
by Lizzart