După cum se vede încă din titlul site-ului, în viziunea mea comunicarea cu câinele se realizează cel mai bine prin intermediul jocurilor, inclusiv dresajul formal. Consider că cel mai puternic instrument de dresaj pe care îl avem la dispoziţie este legătura câinelui cu noi, iar aceasta se realizează cel mai uşor şi natural prin intermediul jocurilor. Unul dintre primele mele scopuri este să văd câinele jucându-se fără inhibiţii alături de stăpân (deşi urmând strict câteva reguli), aceasta e platforma pe care se poate construi dresajul ulterior.
1. Predresaj
Predresajul înseamnă pregătirea puiului pentru dresajul formal şi fixarea unor obiceiuri folositoare în dresaj şi în viaţa de zi cu zi.
Aici intră lucruri oarecum uzuale, ca:
• învăţarea să se joace cu stăpânul, cu jucării şi cu alte animale;
• învăţarea să-şi facă nevoile într-un anumit loc;
• stabilirea unui program cât mai fix în ceea ce priveşte mesele şi ieşirile afară;
• obişnuirea cu zgarda, lesa şi botniţa;
• mersul în lesă;
• mersul în maşină;
• obişnuirea să fie atins şi toaletat;
• socializarea cu mediu, câini, copii şi adulţi;
• câteva comenzi elementare, ”nu”, ”bravo”, ”liber”, posibil şi altele în funcţie de căţel.
2. Dresaj de companie
Numit şi dresaj de obedienţă sau dresaj de disciplină, dresajul de companie începe după ce noţiunile de predresaj sunt clare pentru căţel, poate fi efectuat de orice câine şi presupune învăţarea şi fixarea comenzilor uzuale ca:
• „şezi”,
• „culcat”,
• „stai”,
• „pas”,
• „aici”,
• „aşteaptă”,
• „atenţie”,
• „lasă”,
• „aport”,
• „latră”.
Comenzile sunt învăţate în aproximativ 40 de şedinţe (2 luni).
3. Trucuri
În afara comenzilor folosite în competiţii, câinii pot învăţa multe altele al căror scop este să ofere un mijloc de distracţie, dar care pot fi şi utile în anumite situaţii. Unele dintre ele sunt mai uşor de învăţat cât timp puiul e încă mic.
Câteva astfel de comenzi:
• „dă lăbuţa” (din şezi întinde lăbuţa),
• „la loc” (merge la locul lui),
• „târâş” (se târăşte pe jos),
• „mort” (câinele se întinde pe o parte),
• „sus” (stă pe picioarele din spate),
• „învârte-te” (se învârte pe jos),
• „ascunde” (îşi ascunde faţa în spatele labei),
• „scutură” (scutură din cap),
• „caută” (caută un obiect sau om),
• etc.
4. Examen BH
Comenzile necesare sunt, în linii mari, cele de la dresajul de companie (şi predresaj), dar nivelul execuţiei lor nu este cel uzual. Înainte de a începe pregătirea pentru BH, este necesară o evaluare a câinelui.
Durata pregătirii este de aproximativ 60 de şedinţe (3 luni).
5. Examen IPO
Pregătirea pentru examenul de IPO este una dificilă şi lungă. Examenul are trei probe diferite, urmă, disciplină şi protecţie, fiecare având dificultăţile ei. Pentru a le duce la îndeplinire, câinele trebuie să arate interes puternic pentru diverse motivaţii (mâncare, minge şi muşcătură). În plus, dresorul şi/sau stăpânul au o muncă grea, o greşeală mică din partea lor poate întârzia mult dresajul.
Din acest motiv, evaluarea câinelui este necesară înainte de a începe pregătirea pentru IPO.
Durata pregătirii pentru IPO1 este de aproximativ 120 de şedinţe (6 luni).
6. Examen Obedience
Este asemănător cu proba a doua din cadrul concursului de IPO sau cu BH-ul.
Durata pregătirii pentru Obedience Clasa Debutanţi este de aproximativ 80 de şedinţe (4 luni).
7. Dresaj de pază
Unul dintre cele mai dificile dresaje este cel pentru pază. În afară de calităţi speciale necesare câinelui (asemănătoare, până la un punct, cu cele necesare pentru IPO), acesta va fi supus unei presiuni psihice în cadrul dresajului pentru pază, iar el trebuie s-o înfrunte. Dacă se lucrează astfel cu un câine care nu poate face faţă, acesta poate ajunge sperios sau chiar agresiv.
Multă lume crede ca un câine bun de IPO va face şi pază bine deoarece o mare parte din ceea ce-l face bun la IPO îl face bun şi pentru pază (determinarea, de exemplu), însă lucrurile nu stau chiar aşa. Pregătirea pentru IPO este, în mare parte, plăcută, infractorul ripostează respectând anumite reguli şi nu loveşte (serios) câinele niciodată. Câinele de pază însă se poate confrunta cu această situaţie şi nu trebuie să se sperie sau să renunţe.
Evaluarea câinelui pentru a decide dacă poate face munca este obligatorie.
Reabilitarea câinilor cu probleme
Primul lucru care se face este testarea câinelui pentru aflarea problemei (sau problemelor) de comportament, gravitatea ei şi pentru a determina programul de reabilitare corespunzător şi durata acestuia. Implicarea stăpânului este esenţială pentru recuperarea câinelui.
De cele mai multe ori, programul de reabilitare trebuie să se desfăşoare în paralel cu cel de dresaj de companie, pentru a mări încrederea câinelui în stăpân şi în ce face acesta, a-l obişnui că e în interesul lui să asculte şi pentru a mări controlul asupra animalului.
Joaca este cea mai bună metodă de a reabilita un animal cu probleme.
Iată câteva dintre problemele de comportament cel mai des întâlnite:
• probleme specifice puilor: scăpatul prin casă, rosul, muşcatul, joaca dură;
• agresivitate/posesivitate la oameni, câini (animale), mâncare, obiecte;
• frică de zgomote, oameni, câini (animale), obiecte, situaţii noi;
• anxietate cauzată de singurătate (frica de a rămâne singur);
• săritul pe oameni;
• lătratul.